Scriitorul german Karl May (1842-1912) a scris mai multe romane de aventuri, care pot fi grupate în două cicluri: aventurile lui Old Shatterhand şi Winnetou, căpetenia apaşilor, în Vestul Sălbatic şi călătoriile lui Kara ben Nemsi (Karl, fiul nemţilor) în Orient. În romanul „Urmaşii lui Winnetou” (1910) un rol cheie îl joacă o vale cu o formă eliptică şi o acustică ieşită din comun:
„M-am gândit mult la aceste două „insule”, la aceste două „focare”, dintre care unul era numit Amvonul Diavolului sau „Urechea lui Manitou”, iar celălalt, Stânca Tăcerii. Mi-am pus întrebarea dacă această vale nu avea cumva anumite calităţi acustice deosebite. Ştiam că în antichitate se construiau amfiteatre care aveau anumite forme geometrice şi că în aceste amfiteatre se auzea foarte clar, dintr-un anume punct, ceea ce se spunea într-un alt punct al acestora...”
Evident, eroul principal a ştiut să profite de acest fenomen. Cum anume? Aflaţi singuri, ultima ediţie a traducerii româneşti se găseşte în librării, tipărită de Editura Corint.
Un comentariu:
Foarte interesanta prezentarea acestui fenomen fizic in prea frumoasa carte a lui Karl May. Iata cum indienii reuseau sa se foloseasca de ceea ce le-a oferit mama natura si, impreuna cu putina chibzuinta, sa aiba parte de aceasta adevarata minune pe Pamant.
Insa, nu toti au reusit sa-i inteleaga telul... Nu acelasi lucru se poate spune si despre Old Shatterhand, care si-a dat seama imediat de taina Amvonului Diavolului. Acest fapt, alaturi de multe altele, l-au ajutat pe erou sa iasa intotdeauna in avantaj fata de inamicii sai si l-au adus cu un pas inainte in incercarea de a salva rasa rosie...
Trimiteți un comentariu