.
Când se studiază magnetismul la şcoală, se ia magnetul, se pune peste el o coală albă de hârtie şi se presară pilitură pe ea. Pilitura ne dezvăluie care sunt polii magnetului şi cum merg liniile magnetice.
Iată însă că motoraşele de mare viteză din calculatoare (unităţi de dischetă, unităţi optice, harddisk) sunt construite cu nişte structuri care au mai mulţi poli magnetici şi, presăraţi cu pilitură, piesele respective se transformă în arii magnetice cu forme deosebit de interesante.
Magnet disc din ferită - dintr-o unitate floppy
Magnet dopat cu neodim dintr-un harddisk - culcat
Magnet dopat cu neodim dintr-un harddisk - în picioare
. Motanul Murr, personajul lui E. T. A. Hoffmann, este un fin cunoscător al fizicii relațiilor interpersonale și, în momentul când îl întâlnește pe Ponto, își exprimă propria optică asupra interacțiunilor dintre mâțe și căței:
Noua cunoştinţă a produs asupra mea o impresie profundă, astfel încât, fie că mă aflam la soare, fie că eram la umbră, fie pe acoperiş, fie sub sobă, eram stăpânit de un singur gând, un singur vis, o singură senzaţie: „Pudel! Pudel! Pudel!” Faptul acesta a făcut să-mi aparăînculoristrălucitoarefirea intimă a speciei canine, ceea ce, la rândul său, a determinat geneza profundului studiu de care am amintit mai sus; e vorba de „Gândire şi intuiţie”, sau „Motanul şi câinele”. În această lucrare am înfăţişat obiceiurile, moravurile şi limba ambelor specii, ca fiind determinate de trăsăturile proprii fiecăreia dintre ele, demonstrând că amândouă nu sunt decât canișteraze, ieşitedinaceeaşiprismă... (traducere de Valeria Sadoveanu și Alexandru Philippide) .
. Astfel este prezentat romanul SF „Catalyst” de John Gilbey, inspirat de vizita făcută în iulie 2009 la SLAC National Accelerator Laboratory, unul dintre subiectele de mare interes din revista americană de popularizare a cercetărilor legate de fizica particulelor, „Symmetry”, numărul 2/ aprilie 2010. În vreme ce Fiona, englezoaica roşcată, este strânsă la piept de Bob cel lat în frunte, industria şi medicina se plâng că duc lipsă de fizicieni specializaţi în acceleratoare de particule, subiect pentru editorialul lui David Harris: „Începe era LHC în ştiinţă” (LHC science begins). Nici Africa nu stă mai bine la acest capitol, comentează John Ellis (New physics school aimed at advancing science in Africa).
Pornirea LHC i-a făcut nerăbdători pe unii, care se aşteptau la o avalanşă de descoperiri. Chiar dacă au fost înregistrate o sumedenie de date interesante, fizicienii nu cred în evenimentele unice, ci în cele reproductibile experimental, astfel încât calea de la înregistrarea produşilor de coliziune până la anunţurile oficiale este una lungă şi precaută (Are We There Yet?).
În vreme ce tinerii se îndreaptă către marile centre de cercetare, la târgurile de muncă se caută tot mai mult specialişti în acceletoare de particule (A Field Where Jobs Go Begging).
În lucrările sale, sculptorul Julian Voss-Andreae a vizualizat diferite concepte de fizică cuantică, îmbinând frumuseţea cu filosofia (Quantum concepts you can touch).
Tuburile termoplastice, folosite cândva la interconectarea firelor şi tuburilor din acceleratoarele de particule, au devenit acum ceva obişnuit (Accelerator Apps: Heat-shrink Tubing). Pe coperta III, o pagină de jurnal cu o puzderie de autografe stă mărturie a reuniunii laureaţilor Nobel (Logbook: Nobel Meeting) care a avut loc în Lindau (Bavaria), în iunie 1962. Pe coperta IV, obişnuitul flash de informaţie prezentat succint (Explain it in 60 Seconds): „Neutrino”.
Potrivit lui Peter Mayle, broaştele cântătoare din Saint-Pantaléon au fost selecţionate dintre diferite specii de broaşte râioase (Bufo viridis si Bufo calamita), pentru ca, în final, orăcăiturile lor să intoneze „La Marseillaise”, cunoscutul imn naţional al Franţei. În „Păsări, lighioane şi rubedenii” (continuarea de la „Familia mea şi alte animale” de Gerald Durrell), câinele Roger îl acompaniază pe suedezul Sven când cântă la acordeon, precum făcea doar la intonarea imnului regal. „Mihail, câine de circ” de Jack London este un alt exemplu de cântăreţ canin. Dar, de la Esop încoace, a fost prima dată când broaştelor li s-a încredinţat o astfel de misiune de mare însemnătate :))
Spre deosebire de suratele de pe lac, broaştele râioase cântă numai în sezonul de împerechere, aşa că mulţi se şi îndoiesc de faptul că ele orăcăie. Domnul Salques le-a amenajat un adăpost subteran cu amenajări speciale şi le-a înregistrat cântecele de dragoste cu un microfon, decupând ulterior, notă cu notă, întreaga gamă. „Marseieza” orăcăită de batracienele din Provence este deci un produs de studio, bazat pe prelucrarea electronică a unei interpretări „live”. Bre-ke-ke! .
Înregistrarea video de sus nu-mi aparţine, ea a fost postată pe Youtube de bogabirder, un pasionat ornitolog dotat cu scule de bună calitate, autorul multor înregistrări foarte expresive.
Am văzut şi altădată, deasupra unor grădini din luncă, un cuc care cânta în timp ce zbura, dar era departe şi mi-am zis că ar putea fi o coincidenţă să văd o pasăre în zbor şi să aud cântecul cucului din aceeaşi direcţie.
Azi dimineaţă m-am lămurit definitiv, „maestrul” cântă în timp ce zboară. Pe deasupra Pârâului Firiza, au trecut în mare viteză doi cuci, unul îl urmărea pe celălalt, în vreme ce cânta. Da, am perceput chiar şi variaţia provocată de efectul Doppler, în vreme ce s-au apropiat de mine, m-au depăşit şi au cotit-o la stânga, continuându-şi cursa şi cucăitul în spatele fabricii de confecţii. Erau cât nişte guguştiuci de mari, tot cenuşii, dar aveau coada lungă şi rotunjită la colţuri. Nu mi-am dat seama dacă era un mascul care îi făcea curte unei femele (prima pasăre era mai mică şi tăcea) ori unul care alunga un mascul rival.
Popularitatea cucului i-a inspirat pe autorii de literatură science-fiction să-l utilizeze ca personaj în textele de avertisment ecologic. În studenţie, am tradus povestirea „Cucul” de Puskás Imre, publicată apoi de criticul Lucian Hanu în antologia „Întoarcere pe Planeta Albastră” (Editura Politică, Bucureşti, 1989). .
. Primul număr al revistei „Symmetry” din februarie 2010 se deschide cu un îndemn al redactorului-şef David Harris, „Oportunităţi ştiinţifice adânc sub pământ” (Science opportunities deep underground), ca fizicienii dornici să captureze neutrini şi particule din aşa-numita „materia neagră” să se mute în subteran, la o adâncime cât mai mare. Drept exemplu, urmează italianca Lucia Votano şi laboratorul de cercetare pe care-l conduce (An auspicious time for Gran Sasso), unde savanţii derulează mai multe experimente menite să studieze particulele elementare de mare energie emise de Soare sau colapsarii din galaxie, monitorizează mediul înconjurător şi activitatea seismică, fac studii de geofizică şi astrofizică nucleară.
Ca de obicei, „bârfoteca” (Signal to Background) ne oferă o serie de noutăţi şi curiozităţi: ciorchinele de fotomultiplicatori din Super-Kamiokande-le japonez au inspirat-o pe pictoriţa franceză Nelly Ben Hayoun (Hundreds splash through an artist’s neutrino tunnel); o peşteră locuită de neanderthalieni şi un laborator pentru studiul universurilor paralele este scena romanului „Hominids” de Robert J. Sawyer, scriitorul SF care a generat străfulgerarea pe care se bazează serialul „FlashForward” (Underground, good stories are found); chinezii se străduiesc şi ei să-şi mute centrul de cercetare al particulelor elementare în profunzimile muntelui Jinping (World’s deepest lab proposed in China); L'Aquila a fost un centru de pelerinaj din Italia, grav afectat de cutremurul din 6 aprilie, transformat acum în planetariu şi pus la dispoziţia publicului interesat de ştiinţă (Plans for science center in quake-damaged L’Aquila).
Următoarea secţiune, „(Între)ruperi ale simetriei” (Symmetrybreaking), cuprinde minirezumate ale unor articole postate pe blogul revistei (Highlights from our blog).
Reportajul central ne poartă în Dakota de Sud, în străfundul unei foste mine de aur (Big Plans for Deep Science). EXO este acrostihul pentru „Enriched Xenon Observatory”, un experiment de la Universitatea Stanford desfăşurat într-un loc unde curăţenia şi izolarea au fost împinse la cote extreme (EXO Takes Clean to an Extreme). Urmează o revenire în Italia, la Gran Sasso (A Tale of Physics in the Mountains). Şi microbiologii pot profita de descinderile în subteran (Bringing dark life to light). Fizicienii de frunte de la Fermilab au vizitat laboratorul din mina Soudan (Making a place for physics in the deep). Iar în final, o dovadă a faptului că viitorul luminos e al căutătorilor de... aur (Mining with Light).
Pe coperţile III şi IV, două fişe de lucru: una despre transformările („oscilaţiile”) neutrinilor (Neutrino Oscillations), o anomalie neprevăzută de Modelul Standard şi o explicaţie într-un minut (Explain it in 60 Seconds) despre ecranare (Shielding).
.
Fizicianul scoţian David Brewster (1781-1868) a studiat lumina polarizată şi a arătat că ea poate fi obţinută prin reflexia pe o suprafaţă. Prin urmare, una dintre cele mai importante surse de lumină polarizată este Luna Plină, satelit natural care reflectă razele Soarelui către Pământ. Dar, datorită fazelor de creştere şi scădere, „razele de Lună” nu sunt accesibile tot timpul!
Nici o problemă!
Putem obţine lumină diurnă polarizată foarte uşor. Orice suprafaţă reflectorizantă produce o polatizare după planul care conţine atât raza incidentă cât şi raza reflectată, deci, orice geam, orice capotă de maşină, orice băltoacă netulburată de vânt poate fi transformată într-o sursă de lumină polarizată.
Iată irizaţiile produse de lumina reflectată de un geam într-o cutie de plastic. Ele reprezintă tensiunile interne rezultate în urma solidificării materialului care s-a răcit.
Iată un blog inedit, pe al cărui antet îl putem vedea pe Albert Einstein cum scrie pe o tablă: „Regret nespus că nu am avut ocazia să intru pe acest site”: http://justphysics.host56.com/
. Celor care doresc să se distreze şi să înveţe fizică în acelaşi timp, le recomand Phun, program creat de Emil Ernerfeldt. Ca să vedeţi ce poate face, vă invit să vizionaţi filmuleţul următor, cu precizarea că posibilităţile acestui software educativ sunt infinit mai variate decât ceea ce se prezintă în film:
Blog început în anul şcolar 2007-2008 de elevii claselor a XI-a B şi a XII-a RP de la Grupul Şcolar ''Octavian Goga'' din Jibou, sub îndrumarea prof. Györfi-Deák György