Verificator de continuitate

Primul dintre articolele din seria „Electronică la 1,5 volţi” a apărut în revista Tehnium 1/1998 şi era un verificator de continuitate cu indicaţie sonoră. Propuneam atunci două versiuni, una cu cască de walkman de 25 ohmi şi alta, mult mai sensibilă, cu o capsulă piezoelectrică, de tipul celor care se găsesc în jucării sau în felicitările muzicale. Schema folosea două tranzistoare bipolare de tip npn, de tipul BC 107-109, BC 170-174 etc. Elementul cheie era bobina L, pe care am bobinat 600 de spire din sârmă CuEm de 0,1 mm diametru pe un miez de ferită cu diametrul de 2-3 mm.



Întreg montajul a încăput în carcasa unui radioreceptor RIC, iar la fosta ieşire de cască am introdus un jack cu cele două fire duse către vârfurile de testare. Dacă le atingeţi, atunci se aude un ţiuit. Cu o baterie AA nouă, se pot verifica continuitatea cablurilor de alimentare, a înfăşurărilor transformatoarelor, integritatea joncţiunilor diodelor şi tranzistoarelor, se pot măsura rezistenţe de maxim 1 kiloohm.



Cu condensatorul C = 4,7 nF, montajul a generat pulsuri de tensiune cu vârfuri de 10 V (pe oscilograma de jos se văd doar 3 V din cauza impendanţei mici a intrării de microfon de pe placa audio a calculatorului, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe) care se repetau la aprox. 1 milisecundă, deci o frecvenţă de circa 1 kHz.



Vi se pare că osciloscopul arată altcumva? Da, deoarece am descoperit astăzi încă un software, mult mai complex, de asemenea freeware, numit BIP Electronics Lab Oscilloscope - 3.0. El se poate descărca gratuit şi legal de la adresa:
http://www.electronics-lab.com/downloads/pc/002/index.html
unde se găsesc şi alte programe, unele tot gratis, altele oferite spre cumpărare.

Un generator cvasi-sinusoidal simplu

.
Dacă doriţi să experimentaţi comportarea circuitelor RLC în curent alternativ, iată un generator audio simplu, realizat după o schemă publicată de Ilie Mihăescu în cartea „Un tranzistor, două tranzistoare”. În esenţă, este un oscilator Hartley, cu un tranzistor npn cu siliciu, de orice tip, care generează o fundamentală de 1280 Hz. Inductanţa L din circuitul rezonant este o înfăşurare cu priză la mijloc de la un transformator de audiofrecvenţă recuperat dintr-un radioreceptor fabricat în anii '70, înainte de utilizarea pe scară largă a circuitelor integrate audio. Condensatoarele C1 de 10 nF (din circuitul LC) şi C2 de 100 nF (de cuplaj) pot să fie de orice tip (ceramice, styroflex sau, dacă nu găsiţi altceva, cu hârtie). Rezistoarele de 330 ohmi din emitorul tranzistorului şi 47 kiloohmi dintre bază şi colector sunt de 1/4 W sau 1/2 W. El se alimentează de la o baterie AA (fostă R6) de 1,5 V („Electronica la 1V5” e o mai veche obsesie personală).



Montajul a fost realizat în câteva minute, prin lipire cu cositor, pe un banc de probă, realizat dintr-o placă de textolit eliberată de piese şi de cablajul imprimat, apoi găurită cu un burgiu de 1 mm din 2,5 în 2,5 mm (aşa am văzut pe internet că se poartă).



Iată forma de undă, imagine obţinută cu ajutorul plăcii audio de pe calculator şi a programului AUDio MEasurement System, pe care l-am folosit iniţial la vizualizarea sunetelor scoase de diferitele instrumente muzicale, iar apoi la studiul circuitelor RL si RC.