Vocea de heliu şi vocea de xenon

La diferitele banchete, a devenit un obicei ca sălile să fie împodobite cu baloane umflate cu heliu, un gaz nobil uşor, neinflamabil, obţinut prin distilarea fracţionată a aerului. Heliul este folosit, în amestec cu oxigenul, de către scafandrii trimişi la mare adâncime. Întrucât densitatea lui este mult mai mică decât a azotului şi a oxigenului atmosferic, într-o atmosferă de heliu vocile sună ''piticeşte'', mai piţigăiat decât în mod obişnuit, deoarece, deşi corzile vocale vibrează normal, mediul prin care se transmite unda sonoră este mai puţin dens, iar frecvenţa sunetului creşte. Aşa se face că la chefuri toată lumea vânează baloanele cu heliu din restaurante, inspiră gazul din ele şi apoi se distrează vorbind ca şi veveriţele Chip şi Dale. Până când vom realiza propriile noastre înregistrări, iată un exemplu cules de pe trilulilu.ro: http://www.trilulilu.ro/eugenflorin/e806af787a76b9

Pe postul Antena 3, puteţi urmări emisiunile realizate de americanul Jay Leno. Iată una unde a profitat de faptul că xenonul este un gaz mult mai dens decât aerul, astfel încât el poate fi păstrat într-un acvariu, iar ''navele'' confecţionate din folie de aluminiu plutesc la suprafaţa sa. Jay Leno a constatat cu surprindere că dacă inspiră xenonul din acvariu, vocea îi devine gravă, ''monstruoasă'': http://www.trilulilu.ro/sauron_c/642f05ac67acb1,
efect invers decât cel provocat de heliu (efect anti-heliu). Din păcate, xenonul e un gaz foarte rar şi scump (costă 10 euro litrul), ceea ce explică de ce fizicianul din înregistrare a evitat să pună ambele ''vase'' în acvariu şi să dizloce un volum suplimentar de gaz. În prezent, acest gaz rar este folosit la fabricarea celor mai costisitoare becuri de la farurile autoturismelor.