Este un dispozitiv inventat de fizicianul german Heinrich Rubens în 1905, menit să demonstreze crearea de unde staţionare în tuburi închise la capete. O ţeavă metalică lungă este perforată de-a lungul ei, cu o serie de găuri mici, plasate una lângă alta. La un capăt se plasează un oscilator mecanic cu frecvenţă variabilă (mai nou, o membrană metalică de difuzor), iar celălalt capăt se leagă la o butelie de aragaz şi se aprinde. La început, flăcările ard uniform. Se creşte frecvenţa oscilaţiei. Când ea ajunge să determine formarea unor unde staţionare, în centrele de joasă presiune (noduri) flăcările se sting, în vreme ce în ventre ele izbucnesc cu putere. Iată unul dintre multele exemple existente pe internet:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu