Deşi ţiuie de-ţi ia auzul, detectorul de metale a stârnit mare interes în clasă, mai ales că suntem într-o zonă unde legendele vorbesc despre „banii lui Rákóczi” (nummiliţi, fosile marine vechi de 50 milioane de ani) şi tunele ce trec pe sub râul Someş. Le-am reamintit elevilor că ultima dată autorităţile de la Protecţia Civilă au distrus în poligonul de sub Meseş 450 kg de proiectile rămase din toamna anului 1944, descoperite anul trecut în diferite locuri din judeţ. Din păcate, detectoarele de metale sunt folosite cu succes mai degrabă la descoperirea minelor antipersonal decât la găsirea unor tezaure ascunse de demult.
Ieri după-masă, am testat dispozitivul pe terenul de sport. Jocul a constat în aruncarea unei monede de 10 bani şi găsirea ei:
Distracţia a fost oprită de o defecţiune caracteristică acestui tip de detector: ruperea firului de la ecranajul bobinei de căutare. La un moment dat, am observat că înălţimea sunetului a început să varieze în funcţie distanţa faţă de pământ, indiferent de faptul dacă banul era acolo ori nu. Fenomenul este provocat de variaţia capacităţii parazite dintre pământ şi bobină, capacitate care influenţează şi ea frecvenţa micului oscilator de bătăi (BFO).
În concluzie, lipiţi temeinic bobina (noi am folosit clei Bison şi suntem mulţumiţi de rezultat) şi fixaţi capetele ei pe cadrul de lemn, ca să nu se agaţe de tulpini în timpul căutării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu