sâmbătă, 4 octombrie 2008

O lămurire de nota 10

.
Am citit azi în „Zoom”, suplimentul de ştiinţă al „Jurnalului Naţional” următoarele rânduri în articolul „Istorie pe unde radio” de Adela Cristina Teodorescu:

În jurul anului 1891, Tesla a construit o serie de aparate care produceau între 15.000 şi 18.000 de cicluri electromagnetice pe secundă. El prefera să utilizeze undele longitudinale, deoarece considera că undele hertziene sunt o adevărată pierdere de energie.

În mod sigur, autoarea a interpretat şi a tradus ceva greşit. Frecvenţele între 15-18 kHz nu fac parte din benzile de unde radio, iar undele herţiene, adică cele electromagnetice, sunt unde transversale, în nici un caz unde longitudinale.

Cine va reuşi să facă lumină în cazul de faţă merită pe deplin o notă de 10 la fizică!
.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Undele electromagnetice (variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic, care nu ramane constant, deoarece variaza campul electric care l-a generat; pe scurt, ambele campuri au o variatie spatio-temporala) se considera (ansamblul vectorilor E, B), in acceptiunea clasica, ca fiind o unda transversala ce se propaga in vid cu viteza c a luminii. Undele longitudinale sunt oscilatiile straturilor de aer, care se numesc sunete, iar cand frecventa acestora este intre 16 si 40.000 hertzi, pot fi percepute de timpan. Unda poate fi considerata o propagare a variatiei presiunii in jurul unei valori de echilibru. Propagarea unei perturbatii transversale se observa la aruncarea unei pietre in apa, fiind nevoie de un interval de timp pana la ajungerea intr-un punct oarecare. Insa, la propagarea undelor electromagnetice, intervine un alt mecanism, al fortei a cincea, al retelei campului universal (eterul, refuzat de clasici, din eroare de interpretare a experimentelor). Astfel, viteza luminii este viteza portarii fotonului prin spatiu, o miscare copleta de spin avand nevoie, pentru 360 grade, de 4 intorceri de 90 grade ale componentelor ansamblului fotonului (format din retelele tridimensionale cubice ale electronului si quarkului +2/3). Cum si reteaua universala este tot tridimensionala cubica, pentru o intoarcere de 90 grade e nevoie de o "unda" portanta/tahionica cu viteza imensa, ce, la cel putin 10 la puterea -38 secunde, parcurge distanta: centrul galactic - periferia galactica. Se poate vorbi, astfel, de o "unda" radianta a transmiterii portante si se mai poate vorbi de o unda a fotonilor corpusculi, cu acea alternanta a manifestarilor electrice si magnetice. Se mai cunosc tot felul de aplicatii ale lui Tesla cu infrasunete periculoase si ale fizicienilor clasici. Nu e exclus sa se fi trecut sub frecventele si lungimile de unda ale undelor lungi radio...

Anonim spunea...

In final, fiecarei oscilatii a aerului i se poate face o corespondenta energo-informationala (sau poate fi pusa in lucru)la/spre nivelul manifestarilor electromagnetice (prin punerea in evidenta si in lucru a efectelor de piezoelectricitate, prin care, oscilatiile mecanice pot produce manifestari electrice / electromagnetice si invers), care, mai apoi, vor accede procedeele (tehnologice)de transformare cunoscute. Cand vorbim, literele , cuvintele produc oscilatii ale aerului, care, prin acelasi efect de piezoelectricitate, produc interferente la nivel electromagnetic [atat "subtil", fara a interactiona particule, cat si cu interactionare de fotoni, electroni (si nu numai) din aura energetica]... In afara atmosferei terestre, nu mai exista acest proces. Apoi, formandu-ne "reflexe" si in acest domeniu, la vizualizarea cuvintelor, literelor in documente etc, "subconstientul" va transmite, telepatic, celor vizati energia subtila (la nivel energo-informational) corespunzatoare interactiunii (firesti si anterioare) din aura. Atat noi pe altii, cat si altii pe noi, ne vom incarca cu aceste tipuri de energii...