Pendulul Foucault şi eclipsele

*
Suplimentul „Zoom” al cotidianului „Jurnalul Naţionalul” de sâmbăta aceasta (18 octombrie 2008) are un grupaj initulat „Poarta spre cer”, dedicat observatorului astronomic şi planetariului din Horodnicul de Jos (judeţul Suceava) construit de fizicianul Dimitrie Olenici. Aici, în fiecare vară, se organizează Festivalul Perseidelor (curent meteoric vizibil înainte de Sântă Mărie, între 8-14 august, cu maximul în 12 august). Vizitatorii vin să urmărească, an de an, departe de norii de fum din oraşe, ploaia de stele. Cuibăriţi în fânul proaspăt cosit, după ce admiră spectacolul ceresc, mulţi dintre participanţi refuză să mai intre în case şi-şi petrec noaptea sub aştri.

În ceea ce ne priveşte, Dimitrie Olenici a făcut nişte experienţe cu un pendul Foucault cu 0 lungime de 14,75 de metri şi masa neprecizată (of! ziariştii ăştia!), adus din Marea Britanie de prietenul său Thomas Goodey, pentru a observa modificările perioadei de oscilaţie a pendulului în timpul eclipsei totale de Soare din 11 august 1999. În timpul experimentului s-a constatat o micşorare a perioadei de oscilaţie a pendulului asemănătoare celei constatate de profesorii săi în 1961. În timpul altor evenimente astronomice, cum ar fi eclipsele de Lună, conjuncţii şi opoziţii ale planetelor, observaţiile profesorului Olenici au confirmat modificarea vitezei de rotaţie a planului de oscilaţie a unui pendul. Această modificare a fost descoperită pentru prima dată de Maurice Allais, laureat al Premiului Nobel pentru economie din 1998 (dar student la École Polytechnique şi École nationale supérieure des mines de Paris, deci un inginer genial preocupat şi de fizică), de aceea astăzi acest fenomen poartă numele "efectul Allais".

Primele experimente cu pendul Foucault din România au fost realizate la Iaşi în timpul eclipsei de Soare din 15 februarie 1961 de către Gheorghe Jeverdan, Gheorghe Il. Rusu şi Virgil Antonescu.
*