Cât de corecte ştiinţific sunt filmele SF

Pe situl fizicaparticulelor.ro a apărut o traducere după articolul omonim scris de Amelia Williamson şi publicat în revista "Symmetry", numărul din octombrie-noiembrie 2007. Am discutat despre unele aspecte în timpul lecţiilor despre propagarea sunetelui, nu însă şi despre celelalte năzbâtii apărute în filme, deci merită să aruncaţi o privire asupra acestui articol:

„Tom Rogers, profesor la un liceu din Carolina de Sud, a creat în 1996 Site-ul Web al Filmelor Insultător de Stupide din punct de vedere al Fizicii . «Uneori, când urmăresc filme, unele din chestiile prosteşti ştiinţific mă înnebunesc», spune Roger. «Totul se reduce la faptul că producătorii de filme au dezvoltat un întreg set de clişeuri vizuale pe care le folosesc iar şi iar pentru a reda ştiinţa», cu toate că recent aceştia fac un efort pentru a aduce lucrurile la normal.

Printre greşelile clasice din fizică, acesta citează: «Focuri de armă cu gloanţe sclipitoare şi strălucitoare, maşini care explodează în coliziuni cumplite şi raze laser vizibile. Eroii din filme cad de la înălţimi mari fără a suferi răni semnificative şi sar prin ferestre din sticlă fără a avea vreo zgârietură. Şi cine poate uita filmele în care oameni sau alte creaturi sunt micşoraţi sau măriţi de mai multe ori faţă de mărimea lor naturală? În realitate, oamenii umflaţi de peste 100 de ori faţă de mărimea normală ar avea densităţi atât de mici încât ar zbura ca baloanele, pe când oamenii micşoraţi la o sutime din mărime ar deveni atât de denşi, încât s-ar scufunda printre bordurile de beton».”