Puterea ursului (4)

.
Ursuleţul este gata, urmează doar ca Gergő să îl lăcuiască. Oricum, Festivalul Ştiinţei a fost amânat pe sâmbătă, 19 mai a.c.






.

Puterea Ursului (3)

.


Ieri am terminat prototipul ursulețului care stoarce și ultimul strop de energie din bateriile consumate. I-am pus una în brațe și am lăsat montajul să funcționeze toată noaptea. Mare surpriză: dacă aseară el a funcționat „normal”, adică în mod continuu, de dimineață l-am găsit clipind din ochișori. Mai mult chiar, când l-am adus de afară în camera încălzită, a început să clipească și mai des, precum se vede în filmuleț. Tensiunea bateriei, măsurată cu un voltmetru electronic digital, era de aproximativ 0,5 V. Ciudat este că schema „Joule Thief” nu are nici un fel de capacitate care să acumuleze sarcini electrice și apoi să le descarce printr-o rezistență, după tipicul schemelor de temporizare.

De curiozitate, am pus montajul în frigider, la +4 grade Celsius și a început să clipească mai rar, apoi, ca să-mi confirm bănuiala, l-am vârât în congelator, la -15 grade Celsius, unde timpul de aprindere a LED-urilor a devenit de 12-13 secunde cu o pauză de 1-2 secunde. E clar, durata de iluminare depinde de temperatura montajului. Fenomenul va trebui studiat în continuare. Sunt curios dacă el a fost observat și de alți constructori amatori. Îi rog să le semnaleze mai jos, la comentarii.

Puterea Ursului (2)

.
Ce bine că întâi am construit un prototip din carton al jucăriei menite să stoarcă şi ultimii electroni din bateriile uzate!

L-am asamblat şi l-am lăcuit cu o răşină alchidică (sistem Trabant), ca să aibă un spor de soliditate şi să reziste la testări.

Cum i-am pus bateria în braţe, cum ursache a picat în nas, semn că centrul de greutate al construcţiei se află prea în faţă. Iată o eroare de proiectare gravă, însă uşor de corectat în faza de prototip.

Ca să plasez centrul de greutate mai în spate, am tăiat alte două găuri în postament. De asemenea, ca braţele să fie mai rigide, în versiunea din placaj, decupată şi asamblată de Gergő pentru a fi prezentată la Festivalul Ştiinţei, ele vor fi prinse în spate de o punte.

Curcubee moldoveneşti

.
Doamna Rodica Albu este profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în cadrul Departamentului de Limbă şi Literatură Engleză. Cum sunt un admirator al eroilor care au trăit şi au luptat pe Pământul de Mijloc, iar dânsa este o specialistă în Clive Staples Lewis, bunul prieten al lui J. R. R. Tolkien, aş putea spune la rândul meu că: „o stea a strălucit la ceasul întâlnirii noastre”. Iată că, de această dată, semnul ceresc sub care ne-am adunat ca să admirăm frumosul divin a fost Curcubeul de Paşti. Îi mulţumim pentru aceste minunate fotografii, care reprezintă ceva mai mult decât simpla descompunere a luminii albe în culori.


.

Puterea Ursului (1)

.
Anul acesta, cea de a V-a ediție a a Festivalului Național al Știintei din Zalău va fi organizată în 5 mai. Lozinca manifestării este: „Știința pentru toți, o bucurie pentru fiecare.”

Fiul meu Gergő ar dori să participe cu o versiune a binecunoscutului circuit „Joule thief”, dar într-o nouă prezentare: „Puterea Ursului”.


Iată montajul de probă, realizat „în aer”, care „stoarce” şi ultimele rămăşiţe de energie dintr-o baterie consumată, ca să alimenteze fără probleme două LED-uri.



O privire mai apropiată aruncată montajului şi schema lui. Precum se vede, Gergő a folosit un tranzistor npn BC172B, o rezistenţă de 1 kiloohm, o bobină de 10+10 spire bobinată pe un tor de ferită recuperat dintr-un bec ecologic, un condensator electrolitic de 22 microfarazi şi două LED-uri roşii înseriate. Piesele sunt necesare ca să construiască un mic convertor de tensiune bazat pe un oscilator cu autoblocare.


.

Dublu curcubeu înainte de Înviere

.
Cu doar câteva ore înainte de celebrarea Învierii Domnului după ritul ortodox, pe cerul din Jibou s-a putut vedea un dublu curcubeu, lucru care ne-a adus aminte de cele scrise în Sfânta Scriptură:

„Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!” (Geneza 9:16)

Din punct de vederea ştiinţific, interesant este faptul că al doilea curcubeu are culorile aşezate INVERS: cu violetul în exterior şi roşul în interior (nu ROGVAIV, ci VIAVGOR), ca şi cum ar fi o oglindire a curcubeului mai mic, din interior. Vă invit să comparaţi aceste imagini cu cele ale curcubeelor simple prezentate pe acest blog.

Puteţi verifica şi pe Google, unde ordinea VIAVGOR-ROGVAIV se păstrează, cu excepţia câtorva fotografii trucate (iată aici una evident făcută cu PhotoShop-ul).
.

O pagină dedicată flaşnetelor

.


Pe un sit francez dedicat pentru ceea ce la ei se numeşte „artă populară”, am găsit această pagină de prezentare a flaşnetelor şi altor mecanisme de bâlci, automate capabile să interpreteze mai multe melodii, utilizate pe vremuri pentru plăcerea şi distracţia orăşenilor.
.

Taina cucuruzilor de la pendule

.
Artemiu Vanca şi-a continuat seria „Frăţiei comorilor” cu cel de-al patrulea volum: „Iubirile băieţilor din Valea Banului” (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2012). Le puteţi citi pe toate descărcându-le de pe blogul autorului: „Ucenicie literară” .



În ceea ce priveşte subiectul blogului nostru, Cornel Straja, băiatul învăţătorului din Valea Banului, are un unchi în Urez (părintele Iuliu - da, ,da, preot de meserie!) care se pricepe la reparatul orologiilor:

„După masa de prânz, unchiul îl duse într-o clădire care servise, cândva, ca bucătărie de vară. Acolo, unchiul îşi amenajase atelierul de ceasornicărie. Sub fereastra din stânga uşii de la intrare, era o măsuţă mică. Pe ea se aflau o lampă cu abajur, mai multe scule şi câteva cutiuţe cu tot felul de piese mărunte. Pe o policioară fixată pe peretele din dreapta măsuţei, erau cel puţin o duzină de ceasuri de masă, de diferite mărci. Pe peretele opus, erau atârnate două ceasuri cu pendulă, ale căror tic-tac-uri se îngânau unele pe altele şi însufleţeau atmosfera. [...]

Cornel vru să ştie de ce una din cele două ceasuri cu pendulă are „cucuruzi” şi celălalt nu.

- Cucuruzii, cum le zici tu şi cum le zice toată lumea de pe aici, sunt nişte greutăţi care ţin loc de arc. De fapt, ele au existat înaintea arcurilor. Sfoara de care sunt atârnate face să se învârtă un ax pe care este fixată o rotiţă dinţată care transmite mişcarea la celelalte roţi. Pendula este aceea care îi dă drumul greutăţii să cadă numai cât şi când trebuie. Ceasurile fără greutăţi au arcuri.

„E deşteaptă pendula asta!” remarcă Cornel, în sinea sa.”
.