Cautand informatii despre Suzana Gadea si cenzura din "Epoca de Aur", am dat peste un interviu cu Dan Andrei Aldea, fost lider al formatiei rock "Sfinx", care a povestit si despre instrumentele muzicale inedite folosite in timpul concertelor:
Reporter: Care este povestea celebrei "scânduri muzicale" şi a lui "bibi
sinthesizer"?
Dan Andrei Aldea: "Scîndura" poate fi auzită pe "Zalmoxe", în piesa "Peştera". Era
scîndura de călcat rufe a soţiei mele. Din ea am construit ceva asemănător
cu o combinaţie de sitar şi vina: lipisem un fretboard de ghitară pe
partea de jos, unde sunetul de sitar era dat de nişte pînze de bomfaier
tăiate şi îndoite cu talent:-) - iar pe partea de sus aveam vreo treizeci
de corzi "de simpatie", care vibrau prin rezonanţă. Cine mă vedea prin
tramvai cu cămaşa necălcată, uite, acum ştie de ce.
"Bib-synthesizer" a fost o poreclă a primului nostru synthesizer,
construit de Bibi. "Ce, ei au Moog-synthesizer? Şi noi îl avem pe al
nostru: Bib-synthesizer!" :-). Legenda spune că Bibi l-a construit
împreună cu mine. Nu e adevărat. Eu eram doar "omul de Hei-Rup!"..."Hai
Bibane, bagă mare! Bravo, aşa e bine! Mai pune un condensator! Hai, mai
iute, că uite, mîine-poimîine primeşte Spitzi de la Phoenix un
synthesizer, ce, vrei să aibă ei primii?" La primul concert cînd l-am
folosit încă nici nu era gata, se dezacorda grav de tot de la temperatură,
aşa mare era graba. Pînă la coadă, nici nu mai ştiu dacă Spitzi l-a primit
pe al său înaintea noastră, sau totuşi al nostru a fost primul synth auzit
vreodată în România. Nici Spitzi nu mai ştie. Dar nici nu mai contează.
Cititi in continuare in pagina: http://silpres.3x.ro/intda.html
sâmbătă, 12 martie 2011
vineri, 4 februarie 2011
Verificator de continuitate simplu
.
Cu ajutorul a două baterii de 1,5 V descărcate (scoase de la un MP3player, cu încă 1,2 V la borne), a unei rezistenţe de limitare de 100 de ohmi, a unei diode luminescente LED roşii sau portocalii de 3 mm diametru şi a două fire de conductor electric izolat cu plastic am făcut în doar câteva minute un verificator de continuitate cu indicaţie optică, care îmi era necesar pentru verificarea integrităţii unui cablu de joystick.
Am legat bateriile cu o bandă izolatoare şi am sudat LED-ul între cele două baterii, cu catodul la minusul primei şi cu anodul la plusul celei de a doua. Am intercalat rezistenţa de limitare a curentului prin LED între o baterie şi firul conductor izolat.
Dacă aţi respectat ordinea din schemă, dioda va lumina.
Montajul poate fi folosit şi pentru a verifica continuitatea filamentului unui bec cu incandescenţă.
Cu ajutorul a două baterii de 1,5 V descărcate (scoase de la un MP3player, cu încă 1,2 V la borne), a unei rezistenţe de limitare de 100 de ohmi, a unei diode luminescente LED roşii sau portocalii de 3 mm diametru şi a două fire de conductor electric izolat cu plastic am făcut în doar câteva minute un verificator de continuitate cu indicaţie optică, care îmi era necesar pentru verificarea integrităţii unui cablu de joystick.
Am legat bateriile cu o bandă izolatoare şi am sudat LED-ul între cele două baterii, cu catodul la minusul primei şi cu anodul la plusul celei de a doua. Am intercalat rezistenţa de limitare a curentului prin LED între o baterie şi firul conductor izolat.
Dacă aţi respectat ordinea din schemă, dioda va lumina.Montajul poate fi folosit şi pentru a verifica continuitatea filamentului unui bec cu incandescenţă.
marți, 4 ianuarie 2011
Eclipsa parțială de Soare
.
Acesta este un filmuleț prezentat la televizor. Din păcate, în Jibou a fost foarte înnorat, de nu s-a zărit nici măcar conturul discului solar.
.
Acesta este un filmuleț prezentat la televizor. Din păcate, în Jibou a fost foarte înnorat, de nu s-a zărit nici măcar conturul discului solar.
.
luni, 13 decembrie 2010
Spectre magnetice ieşite din comun
.
Când se studiază magnetismul la şcoală, se ia magnetul, se pune peste el o coală albă de hârtie şi se presară pilitură pe ea. Pilitura ne dezvăluie care sunt polii magnetului şi cum merg liniile magnetice.
Iată însă că motoraşele de mare viteză din calculatoare (unităţi de dischetă, unităţi optice, harddisk) sunt construite cu nişte structuri care au mai mulţi poli magnetici şi, presăraţi cu pilitură, piesele respective se transformă în arii magnetice cu forme deosebit de interesante.
Când se studiază magnetismul la şcoală, se ia magnetul, se pune peste el o coală albă de hârtie şi se presară pilitură pe ea. Pilitura ne dezvăluie care sunt polii magnetului şi cum merg liniile magnetice.
Iată însă că motoraşele de mare viteză din calculatoare (unităţi de dischetă, unităţi optice, harddisk) sunt construite cu nişte structuri care au mai mulţi poli magnetici şi, presăraţi cu pilitură, piesele respective se transformă în arii magnetice cu forme deosebit de interesante.
 |
| Magnet disc din ferită - dintr-o unitate floppy |
 |
| Magnet dopat cu neodim dintr-un harddisk - culcat |
 |
| Magnet dopat cu neodim dintr-un harddisk - în picioare |
marți, 16 noiembrie 2010
O părere a motanului Murr (1822)
.
Motanul Murr, personajul lui E. T. A. Hoffmann, este un fin cunoscător al fizicii relațiilor interpersonale și, în momentul când îl întâlnește pe Ponto, își exprimă propria optică asupra interacțiunilor dintre mâțe și căței:
Noua cunoştinţă a produs asupra mea o impresie profundă, astfel încât, fie că mă aflam la soare, fie că eram la umbră, fie pe acoperiş, fie sub sobă, eram stăpânit de un singur gând, un singur vis, o singură senzaţie: „Pudel! Pudel! Pudel!” Faptul acesta a făcut să-mi apară în culori strălucitoare firea intimă a speciei canine, ceea ce, la rândul său, a determinat geneza profundului studiu de care am amintit mai sus; e vorba de „Gândire şi intuiţie”, sau „Motanul şi câinele”. În această lucrare am înfăţişat obiceiurile, moravurile şi limba ambelor specii, ca fiind determinate de trăsăturile proprii fiecăreia dintre ele, demonstrând că amândouă nu sunt decât ca niște raze, ieşite din aceeaşi prismă...
(traducere de Valeria Sadoveanu și Alexandru Philippide)
.
Motanul Murr, personajul lui E. T. A. Hoffmann, este un fin cunoscător al fizicii relațiilor interpersonale și, în momentul când îl întâlnește pe Ponto, își exprimă propria optică asupra interacțiunilor dintre mâțe și căței:
Noua cunoştinţă a produs asupra mea o impresie profundă, astfel încât, fie că mă aflam la soare, fie că eram la umbră, fie pe acoperiş, fie sub sobă, eram stăpânit de un singur gând, un singur vis, o singură senzaţie: „Pudel! Pudel! Pudel!” Faptul acesta a făcut să-mi apară în culori strălucitoare firea intimă a speciei canine, ceea ce, la rândul său, a determinat geneza profundului studiu de care am amintit mai sus; e vorba de „Gândire şi intuiţie”, sau „Motanul şi câinele”. În această lucrare am înfăţişat obiceiurile, moravurile şi limba ambelor specii, ca fiind determinate de trăsăturile proprii fiecăreia dintre ele, demonstrând că amândouă nu sunt decât ca niște raze, ieşite din aceeaşi prismă...
(traducere de Valeria Sadoveanu și Alexandru Philippide)
.
vineri, 15 octombrie 2010
Primul bal al bobocilor
.
Liceul „Ion Agârbiceanu” din Jibou a deschis sezonul monden din toamna anului 2010 cu primul bal al bobocilor. Iată câteva instantanee.
Liceul „Ion Agârbiceanu” din Jibou a deschis sezonul monden din toamna anului 2010 cu primul bal al bobocilor. Iată câteva instantanee.
Afișul de pe scenă
Juriul profesorilor, surprins înainte ca Fred și Wilma Flinstone să-și termine dansul.
Jumătate din juriul elevilor.
Concurenții se prezintă
Bobocii în concurs.
Băieții noștri.
.
joi, 17 iunie 2010
miercuri, 19 mai 2010
Amestecul perfect de particule şi pasiune
.
Astfel este prezentat romanul SF „Catalyst” de John Gilbey, inspirat de vizita făcută în iulie 2009 la SLAC National Accelerator Laboratory, unul dintre subiectele de mare interes din revista americană de popularizare a cercetărilor legate de fizica particulelor, „Symmetry”, numărul 2/ aprilie 2010. În vreme ce Fiona, englezoaica roşcată, este strânsă la piept de Bob cel lat în frunte, industria şi medicina se plâng că duc lipsă de fizicieni specializaţi în acceleratoare de particule, subiect pentru editorialul lui David Harris: „Începe era LHC în ştiinţă” (LHC science begins). Nici Africa nu stă mai bine la acest capitol, comentează John Ellis (New physics school aimed at advancing science in Africa).
„Semnalele către fundal” (Signal to Background) încep cu studiul vânturilor de acum 90.000 de ani (Ancient winds blow anew at IceCube); SLAC National Accelerator Laboratory şi-a instalat şi el un telefon roşu pentru semnalarea situaţiilor limită (Holy beam line! The red phone is ringing); liceenii americani studiază radiaţiile cosmice şi capturează unele particule la ei acasă, în curte (High schoolers catch some cosmic rays); de Crăciun, studenţii aflaţi în vizită la Polul Sud au făcut un car dintr-un tambur de lemn pentru cablul electric, cu care au făcut „ocolul” Pământului în 8 minute (Around the world eight goofy minutes); unul dintre marii colecţionari de vinuri este fizicianul Bill Wisniewski (A little wine with that physics?); cum a fost reciclat un soclu din Kitt Peak National Observatory (Arizona), abandonat ca fier vechi (A recycling tale that’s hard to top).
Un grupaj al ştirilor de ultimă oră (Symmetrybreaking) ne trimite blogul revistei: www.symmetrymagazine.org/breaking/
Pornirea LHC i-a făcut nerăbdători pe unii, care se aşteptau la o avalanşă de descoperiri. Chiar dacă au fost înregistrate o sumedenie de date interesante, fizicienii nu cred în evenimentele unice, ci în cele reproductibile experimental, astfel încât calea de la înregistrarea produşilor de coliziune până la anunţurile oficiale este una lungă şi precaută (Are We There Yet?).
În vreme ce tinerii se îndreaptă către marile centre de cercetare, la târgurile de muncă se caută tot mai mult specialişti în acceletoare de particule (A Field Where Jobs Go Begging).
În lucrările sale, sculptorul Julian Voss-Andreae a vizualizat diferite concepte de fizică cuantică, îmbinând frumuseţea cu filosofia (Quantum concepts you can touch).
Tuburile termoplastice, folosite cândva la interconectarea firelor şi tuburilor din acceleratoarele de particule, au devenit acum ceva obişnuit (Accelerator Apps: Heat-shrink Tubing). Pe coperta III, o pagină de jurnal cu o puzderie de autografe stă mărturie a reuniunii laureaţilor Nobel (Logbook: Nobel Meeting) care a avut loc în Lindau (Bavaria), în iunie 1962. Pe coperta IV, obişnuitul flash de informaţie prezentat succint (Explain it in 60 Seconds): „Neutrino”.
Alte subiecte din această categorie:
Dezvăluiri din „Underground”-ul materiei
Symmetry nr. 6 / decembrie 2009
Symmetry nr. 5 / octombrie 2009
Un Symmetry cu benzi desenate (manga)
O.Z.N.-urile şi fizica universurilor multidimensionale
„Îngeri şi demoni”, sursă de amuzament pentru fizicieni
Arhitectură bosonică
Symmetry nr. 6 / decembrie 2008
Babar în Symmetry
Symmetry nr. 4 / septembrie 2008
Symmetry nr. 3 / august 2008
Symmetry nr. 2 / martie-aprilie 2008
Symmetry nr. 1 / ianuarie-februarie 2008
Symmetry nr. 10 / decembrie 2007
.
Astfel este prezentat romanul SF „Catalyst” de John Gilbey, inspirat de vizita făcută în iulie 2009 la SLAC National Accelerator Laboratory, unul dintre subiectele de mare interes din revista americană de popularizare a cercetărilor legate de fizica particulelor, „Symmetry”, numărul 2/ aprilie 2010. În vreme ce Fiona, englezoaica roşcată, este strânsă la piept de Bob cel lat în frunte, industria şi medicina se plâng că duc lipsă de fizicieni specializaţi în acceleratoare de particule, subiect pentru editorialul lui David Harris: „Începe era LHC în ştiinţă” (LHC science begins). Nici Africa nu stă mai bine la acest capitol, comentează John Ellis (New physics school aimed at advancing science in Africa).
„Semnalele către fundal” (Signal to Background) încep cu studiul vânturilor de acum 90.000 de ani (Ancient winds blow anew at IceCube); SLAC National Accelerator Laboratory şi-a instalat şi el un telefon roşu pentru semnalarea situaţiilor limită (Holy beam line! The red phone is ringing); liceenii americani studiază radiaţiile cosmice şi capturează unele particule la ei acasă, în curte (High schoolers catch some cosmic rays); de Crăciun, studenţii aflaţi în vizită la Polul Sud au făcut un car dintr-un tambur de lemn pentru cablul electric, cu care au făcut „ocolul” Pământului în 8 minute (Around the world eight goofy minutes); unul dintre marii colecţionari de vinuri este fizicianul Bill Wisniewski (A little wine with that physics?); cum a fost reciclat un soclu din Kitt Peak National Observatory (Arizona), abandonat ca fier vechi (A recycling tale that’s hard to top).
Un grupaj al ştirilor de ultimă oră (Symmetrybreaking) ne trimite blogul revistei: www.symmetrymagazine.org/breaking/
Pornirea LHC i-a făcut nerăbdători pe unii, care se aşteptau la o avalanşă de descoperiri. Chiar dacă au fost înregistrate o sumedenie de date interesante, fizicienii nu cred în evenimentele unice, ci în cele reproductibile experimental, astfel încât calea de la înregistrarea produşilor de coliziune până la anunţurile oficiale este una lungă şi precaută (Are We There Yet?).
În vreme ce tinerii se îndreaptă către marile centre de cercetare, la târgurile de muncă se caută tot mai mult specialişti în acceletoare de particule (A Field Where Jobs Go Begging).
În lucrările sale, sculptorul Julian Voss-Andreae a vizualizat diferite concepte de fizică cuantică, îmbinând frumuseţea cu filosofia (Quantum concepts you can touch).
Tuburile termoplastice, folosite cândva la interconectarea firelor şi tuburilor din acceleratoarele de particule, au devenit acum ceva obişnuit (Accelerator Apps: Heat-shrink Tubing). Pe coperta III, o pagină de jurnal cu o puzderie de autografe stă mărturie a reuniunii laureaţilor Nobel (Logbook: Nobel Meeting) care a avut loc în Lindau (Bavaria), în iunie 1962. Pe coperta IV, obişnuitul flash de informaţie prezentat succint (Explain it in 60 Seconds): „Neutrino”.
Alte subiecte din această categorie:
Dezvăluiri din „Underground”-ul materiei
Symmetry nr. 6 / decembrie 2009
Symmetry nr. 5 / octombrie 2009
Un Symmetry cu benzi desenate (manga)
O.Z.N.-urile şi fizica universurilor multidimensionale
„Îngeri şi demoni”, sursă de amuzament pentru fizicieni
Arhitectură bosonică
Symmetry nr. 6 / decembrie 2008
Babar în Symmetry
Symmetry nr. 4 / septembrie 2008
Symmetry nr. 3 / august 2008
Symmetry nr. 2 / martie-aprilie 2008
Symmetry nr. 1 / ianuarie-februarie 2008
Symmetry nr. 10 / decembrie 2007
.
sâmbătă, 15 mai 2010
Broaştele cântătoare din Saint Pantaléon
.
Saint-Pantaléon este un sătuc din sudul Franţei, în departamentul Vaucluse. Cei interesaţi să-l exploreze on-line pot accesa această adresă.
Eu am descoperit existenţa localităţii citind una dintre voioasele cărţi ale lui Peter Mayle, „Din nou în Provence” (Toujours Provence). Pentru necunoscători, autorul este cel care l-a inspirat de Ridley Scott, (Alien, Blade Runner, Legend, 1492: Conquest of Paradise, Gladiator, Kingdom of Heaven etc.), să regizeze singurul film romantic din lunga sa carieră: „A Good Year”.
Potrivit lui Peter Mayle, broaştele cântătoare din Saint-Pantaléon au fost selecţionate dintre diferite specii de broaşte râioase (Bufo viridis si Bufo calamita), pentru ca, în final, orăcăiturile lor să intoneze „La Marseillaise”, cunoscutul imn naţional al Franţei. În „Păsări, lighioane şi rubedenii” (continuarea de la „Familia mea şi alte animale” de Gerald Durrell), câinele Roger îl acompaniază pe suedezul Sven când cântă la acordeon, precum făcea doar la intonarea imnului regal. „Mihail, câine de circ” de Jack London este un alt exemplu de cântăreţ canin. Dar, de la Esop încoace, a fost prima dată când broaştelor li s-a încredinţat o astfel de misiune de mare însemnătate :))
Spre deosebire de suratele de pe lac, broaştele râioase cântă numai în sezonul de împerechere, aşa că mulţi se şi îndoiesc de faptul că ele orăcăie. Domnul Salques le-a amenajat un adăpost subteran cu amenajări speciale şi le-a înregistrat cântecele de dragoste cu un microfon, decupând ulterior, notă cu notă, întreaga gamă. „Marseieza” orăcăită de batracienele din Provence este deci un produs de studio, bazat pe prelucrarea electronică a unei interpretări „live”. Bre-ke-ke!
.
Saint-Pantaléon este un sătuc din sudul Franţei, în departamentul Vaucluse. Cei interesaţi să-l exploreze on-line pot accesa această adresă.
Eu am descoperit existenţa localităţii citind una dintre voioasele cărţi ale lui Peter Mayle, „Din nou în Provence” (Toujours Provence). Pentru necunoscători, autorul este cel care l-a inspirat de Ridley Scott, (Alien, Blade Runner, Legend, 1492: Conquest of Paradise, Gladiator, Kingdom of Heaven etc.), să regizeze singurul film romantic din lunga sa carieră: „A Good Year”.
Potrivit lui Peter Mayle, broaştele cântătoare din Saint-Pantaléon au fost selecţionate dintre diferite specii de broaşte râioase (Bufo viridis si Bufo calamita), pentru ca, în final, orăcăiturile lor să intoneze „La Marseillaise”, cunoscutul imn naţional al Franţei. În „Păsări, lighioane şi rubedenii” (continuarea de la „Familia mea şi alte animale” de Gerald Durrell), câinele Roger îl acompaniază pe suedezul Sven când cântă la acordeon, precum făcea doar la intonarea imnului regal. „Mihail, câine de circ” de Jack London este un alt exemplu de cântăreţ canin. Dar, de la Esop încoace, a fost prima dată când broaştelor li s-a încredinţat o astfel de misiune de mare însemnătate :))
Spre deosebire de suratele de pe lac, broaştele râioase cântă numai în sezonul de împerechere, aşa că mulţi se şi îndoiesc de faptul că ele orăcăie. Domnul Salques le-a amenajat un adăpost subteran cu amenajări speciale şi le-a înregistrat cântecele de dragoste cu un microfon, decupând ulterior, notă cu notă, întreaga gamă. „Marseieza” orăcăită de batracienele din Provence este deci un produs de studio, bazat pe prelucrarea electronică a unei interpretări „live”. Bre-ke-ke!
.
duminică, 9 mai 2010
Cucul cântă şi când zboară
.
Înregistrarea video de sus nu-mi aparţine, ea a fost postată pe Youtube de bogabirder, un pasionat ornitolog dotat cu scule de bună calitate, autorul multor înregistrări foarte expresive.
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, am reuşit să fotografiez un cuc (atât cât poate aparatul meu):
O fotografie a unui cuc
Anterior, am reuşit să-i înregistrez şi cântecul cu un mp3player:
http://oscilatii.blogspot.com/2009/04/canta-cucul-in-dumbrava.html
Am văzut şi altădată, deasupra unor grădini din luncă, un cuc care cânta în timp ce zbura, dar era departe şi mi-am zis că ar putea fi o coincidenţă să văd o pasăre în zbor şi să aud cântecul cucului din aceeaşi direcţie.
Azi dimineaţă m-am lămurit definitiv, „maestrul” cântă în timp ce zboară. Pe deasupra Pârâului Firiza, au trecut în mare viteză doi cuci, unul îl urmărea pe celălalt, în vreme ce cânta. Da, am perceput chiar şi variaţia provocată de efectul Doppler, în vreme ce s-au apropiat de mine, m-au depăşit şi au cotit-o la stânga, continuându-şi cursa şi cucăitul în spatele fabricii de confecţii. Erau cât nişte guguştiuci de mari, tot cenuşii, dar aveau coada lungă şi rotunjită la colţuri. Nu mi-am dat seama dacă era un mascul care îi făcea curte unei femele (prima pasăre era mai mică şi tăcea) ori unul care alunga un mascul rival.
Popularitatea cucului i-a inspirat pe autorii de literatură science-fiction să-l utilizeze ca personaj în textele de avertisment ecologic. În studenţie, am tradus povestirea „Cucul” de Puskás Imre, publicată apoi de criticul Lucian Hanu în antologia „Întoarcere pe Planeta Albastră” (Editura Politică, Bucureşti, 1989).
.
Înregistrarea video de sus nu-mi aparţine, ea a fost postată pe Youtube de bogabirder, un pasionat ornitolog dotat cu scule de bună calitate, autorul multor înregistrări foarte expresive.
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, am reuşit să fotografiez un cuc (atât cât poate aparatul meu):
O fotografie a unui cuc
Anterior, am reuşit să-i înregistrez şi cântecul cu un mp3player:
http://oscilatii.blogspot.com/2009/04/canta-cucul-in-dumbrava.html
Am văzut şi altădată, deasupra unor grădini din luncă, un cuc care cânta în timp ce zbura, dar era departe şi mi-am zis că ar putea fi o coincidenţă să văd o pasăre în zbor şi să aud cântecul cucului din aceeaşi direcţie.
Azi dimineaţă m-am lămurit definitiv, „maestrul” cântă în timp ce zboară. Pe deasupra Pârâului Firiza, au trecut în mare viteză doi cuci, unul îl urmărea pe celălalt, în vreme ce cânta. Da, am perceput chiar şi variaţia provocată de efectul Doppler, în vreme ce s-au apropiat de mine, m-au depăşit şi au cotit-o la stânga, continuându-şi cursa şi cucăitul în spatele fabricii de confecţii. Erau cât nişte guguştiuci de mari, tot cenuşii, dar aveau coada lungă şi rotunjită la colţuri. Nu mi-am dat seama dacă era un mascul care îi făcea curte unei femele (prima pasăre era mai mică şi tăcea) ori unul care alunga un mascul rival.
Popularitatea cucului i-a inspirat pe autorii de literatură science-fiction să-l utilizeze ca personaj în textele de avertisment ecologic. În studenţie, am tradus povestirea „Cucul” de Puskás Imre, publicată apoi de criticul Lucian Hanu în antologia „Întoarcere pe Planeta Albastră” (Editura Politică, Bucureşti, 1989).
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)