sâmbătă, 14 aprilie 2012

Dublu curcubeu înainte de Înviere

.
Cu doar câteva ore înainte de celebrarea Învierii Domnului după ritul ortodox, pe cerul din Jibou s-a putut vedea un dublu curcubeu, lucru care ne-a adus aminte de cele scrise în Sfânta Scriptură:

Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!” (Geneza 9:16)

Din punct de vederea ştiinţific, interesant este faptul că al doilea curcubeu are culorile aşezate INVERS: cu violetul în exterior şi roşul în interior (nu ROGVAIV, ci VIAVGOR), ca şi cum ar fi o oglindire a curcubeului mai mic, din interior. Vă invit să comparaţi aceste imagini cu cele ale curcubeelor simple prezentate pe acest blog.

Puteţi verifica şi pe Google, unde ordinea VIAVGOR-ROGVAIV se păstrează, cu excepţia câtorva fotografii trucate (iată aici una evident făcută cu PhotoShop-ul).
.

duminică, 8 aprilie 2012

O pagină dedicată flaşnetelor

.


Pe un sit francez dedicat pentru ceea ce la ei se numeşte „artă populară”, am găsit această pagină de prezentare a flaşnetelor şi altor mecanisme de bâlci, automate capabile să interpreteze mai multe melodii, utilizate pe vremuri pentru plăcerea şi distracţia orăşenilor.
.

luni, 2 aprilie 2012

Taina cucuruzilor de la pendule

.
Artemiu Vanca şi-a continuat seria „Frăţiei comorilor” cu cel de-al patrulea volum: „Iubirile băieţilor din Valea Banului” (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2012). Le puteţi citi pe toate descărcându-le de pe blogul autorului: „Ucenicie literară” .



În ceea ce priveşte subiectul blogului nostru, Cornel Straja, băiatul învăţătorului din Valea Banului, are un unchi în Urez (părintele Iuliu - da, ,da, preot de meserie!) care se pricepe la reparatul orologiilor:

După masa de prânz, unchiul îl duse într-o clădire care servise, cândva, ca bucătărie de vară. Acolo, unchiul îşi amenajase atelierul de ceasornicărie. Sub fereastra din stânga uşii de la intrare, era o măsuţă mică. Pe ea se aflau o lampă cu abajur, mai multe scule şi câteva cutiuţe cu tot felul de piese mărunte. Pe o policioară fixată pe peretele din dreapta măsuţei, erau cel puţin o duzină de ceasuri de masă, de diferite mărci. Pe peretele opus, erau atârnate două ceasuri cu pendulă, ale căror tic-tac-uri se îngânau unele pe altele şi însufleţeau atmosfera. [...]

Cornel vru să ştie de ce una din cele două ceasuri cu pendulă are „cucuruzi” şi celălalt nu.

- Cucuruzii, cum le zici tu şi cum le zice toată lumea de pe aici, sunt nişte greutăţi care ţin loc de arc. De fapt, ele au existat înaintea arcurilor. Sfoara de care sunt atârnate face să se învârtă un ax pe care este fixată o rotiţă dinţată care transmite mişcarea la celelalte roţi. Pendula este aceea care îi dă drumul greutăţii să cadă numai cât şi când trebuie. Ceasurile fără greutăţi au arcuri.

„E deşteaptă pendula asta!” remarcă Cornel, în sinea sa.
.

duminică, 18 martie 2012

Operaţiunea „Primadona”

.

Anul trecut, marele regizor american Steven Spielberg a realizat un lung-metraj de animaţie intitulat „Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului” (The Adventures of Tintin: Secret of the Unicorn). Ca să spargă vitrina din sticlă securizată unde se află navomodelul unei corăbii, care ascunde într-un catarg ultima parte dintr-un mesaj secret, vânătorii de comori apelează la Bianca Castafiore, supranumită „Privighetoarea din Milano”, o cântăreaţă de operă a cărei voce este atât de puternică, încât sparge pahare, lentile de ochelari şi... geamuri antiglonţ (deşi toate acestea ar trebui să rezoneze pe frecvenţe diferite :-)

Inspirată de seria de benzi desenate imaginate de artistul belgian Hergé (Georges Prosper Remi), filmul cuprinde o sumedenie de efecte vizuale tridimensionale şi captivează prin ineditul aventurii şi iureşul acţiunii, nicidecum prin rigurozitatea ştiinţifică. Distracţie plăcută cu jocul realizat de Ubisoft, inspirat de superproducţia americană.
.

joi, 15 martie 2012

Un nou volum cu Tom Tit

.


Biblioteca Electronică Maghiară a scanat şi a postat un alt volum cu experienţele lui Tom Tit, strămoşul şi sursa de inspiraţie a multor cărţi de fizică distractivă. De data aceasta, este chiar primul din serie. Fişierul în format PDF are 40 de megaocteţi şi poate fi descărcat de la adresa:
http://mek.oszk.hu/10400/10444/
.

marți, 31 ianuarie 2012

Semne de carte din Insulele Canare

.
În cadrul unui schimb intercultural, Biblioteca Orășenească Jibou a primit un set de semne de carte cu personalități din lumea matematicii, astronomiei și fizicii, trimise tocmai din Tenerife, Insulele Canare. Ele a fost realizate de Editura Lemus, la cererea Departamentului de Matematică și a Societății profesorilor de matematică din Canare „Isaac Newton”.



Ele cuprind:

MATEMATICIENE:
față: Hipatia, Emilie de Chatelet, M. Gaetana Agnesi, Sophie Germain
verso: Ada Lovelace, Sonia Kovalevskaya, Emma Noether, Emma Castelnuovo

CĂRȚI FUNDAMENTALE:
față: Euclid - Elementele, Descartes - Geometria, Fermat - Matematica, Bernoulli - Ars Conjectandi
verso: Ptolemeu - Almagesta, Euler - Analiza infinitezimală, Newton - Principia Mathematica, Galilei - Dialogul

MATEMATICIENI:
față: Euclid, Pierre Fermat, Isaac Newton, Leonard Euler
verso: Johann Carl Friedrich Gauss, Évariste Galois, Henri Poincaré, David Hilbert

Dați CLIC! pe eticheta Semne de carte de mai jos ca să vedeți semnele noastre de carte, cu personalități și formule din domeniul oscilațiilor și undelor.

.

duminică, 25 decembrie 2011

Pisicuţa pianistă

.


Iată că nu numai motănelul Berlioz din desenul animat „AristoCats” (Disney, 1970) cântă la pian.
.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Oscilaţii forţate... sub Pomul de Crăciun

.
În filmuleţul de mai jos, puteţi urmări pendularea unei bomboane de pom, agăţată de o cetină şi aflată la îndemâna motănelului Kira. Evident, este un exemplu de oscilaţii forţate. Înregistrarea a fost făcută în timpul decorării Pomului de Iarnă.

Voie bună şi un Crăciun fericit!


.

luni, 19 decembrie 2011

Dueliştii

.
Experimentele lui Tom Tit” reprezintă o serie de cărţi de fizică distractivă, scrise de profesorul american Arthur Good la sfârşitul secolului al XIX-lea. Suedezii (locuitorii ţării care acordă Premiile Nobel) au construit un muzeu dedicat, unde copiii vin şi se distrează repetând experimentele respective. Cunoscătorii limbii maghiare vor găsi unul dintre aceste volume pe Biblioteca Electronică Maghiară (MEK), din care am preluat, conform tradiţiei şi menirii acestui blog, o interesantă şi uimitoare aplicaţie a pendulelor.

Bateţi două cuie mici în marginea tăbliei de la masă (sau fixaţi-le pe tăblie cu bandă adezivă) . Luaţi două sârme tari, îndoiţi-le conform figurii, mai întâi într-un unghi drept, faceţi 1-2 spire, apoi lăsaţi liberă o mică porţiune şi îndoiţi din nou în unghi drept. Modelaţi şi lipiţi pe fiecare dintre capetele mai mici silueta unui duelist, decupată din carton. În capătul de jos, înfigeţi câte un fruct drept greutate (un măr sau o pară). Agăţaţi pendulele introducând spiralele în cuie. Deplasaţi unul dintre fructe şi lăsaţi-l să-l lovească pe celălalt, care va ieşi din starea de repaus, va pendula şi va lovi din nou primul corp. Procesul se va repeta periodic. Cu ajutorul unei lanterne, luminaţi siluetele dueliştilor. Umbrele proiectate pe perete se vor înfrunta cu spadele.
.