Artemiu Vanca şi-a continuat seria „Frăţiei comorilor” cu cel de-al patrulea volum: „Iubirile băieţilor din Valea Banului” (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2012). Le puteţi citi pe toate descărcându-le de pe blogul autorului: „Ucenicie literară” .
În ceea ce priveşte subiectul blogului nostru, Cornel Straja, băiatul învăţătorului din Valea Banului, are un unchi în Urez (părintele Iuliu - da, ,da, preot de meserie!) care se pricepe la reparatul orologiilor:
„După masa de prânz, unchiul îl duse într-o clădire care servise, cândva, ca bucătărie de vară. Acolo, unchiul îşi amenajase atelierul de ceasornicărie. Sub fereastra din stânga uşii de la intrare, era o măsuţă mică. Pe ea se aflau o lampă cu abajur, mai multe scule şi câteva cutiuţe cu tot felul de piese mărunte. Pe o policioară fixată pe peretele din dreapta măsuţei, erau cel puţin o duzină de ceasuri de masă, de diferite mărci. Pe peretele opus, erau atârnate două ceasuri cu pendulă, ale căror tic-tac-uri se îngânau unele pe altele şi însufleţeau atmosfera. [...]
Cornel vru să ştie de ce una din cele două ceasuri cu pendulă are „cucuruzi” şi celălalt nu.
- Cucuruzii, cum le zici tu şi cum le zice toată lumea de pe aici, sunt nişte greutăţi care ţin loc de arc. De fapt, ele au existat înaintea arcurilor. Sfoara de care sunt atârnate face să se învârtă un ax pe care este fixată o rotiţă dinţată care transmite mişcarea la celelalte roţi. Pendula este aceea care îi dă drumul greutăţii să cadă numai cât şi când trebuie. Ceasurile fără greutăţi au arcuri.
„E deşteaptă pendula asta!” remarcă Cornel, în sinea sa.”
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu