O nouă experienţă, absolut inedită, cu globul de plasmă!
Am improvizat un eclator: pe un şurub M 3,5 fixat pe o cutie metalică rotundă am plasat un ac de seringă legat la pământ. Am căutat poziţia în care descărcările electrice din interiorul „tubului de descărcări” au rămas stabile. Am plasat o bobiţă de parafină în vârful acului (am tras-o în ţeapă! recunoasteţi: seamănă cu monumentul bucureştean din Piaţa Revoluţiei...)
Poziţia iniţială |
Atenţie! Procesul coborârii are loc timp de câteva zeci de minute, deoarece căldura degajată de eclator e puţină. Să nu uităm că globul de plasmă consumă doar 8 W. Vestea bună este că baza din plastic a acului de seringă nu s-a topit, chiar după o oră de funcţionare neîntreruptă.
.
Un comentariu:
Am uitat să scriu: momentul căutării unei poziţii favorabile pentru declanşarea şi menţinerea micului arc electric mi-a adus aminte de tatonările prin care, pe vremuri, un cristal de galenă devenea un adevărat detector de radiofrecvenţă...
Trimiteți un comentariu