luni, 15 octombrie 2012

Prima uzină electrică din Jibou

.


PENTRU CE S-A ÎNGLODAT PLANUL LUMINAŢIEI ELECTRICE A JIBOULUI?

Laurenţiu Bran


     Comuna Jibou, care are mare circulaţie şi are prospecte reale de a desvolta în viitorul apropiat, se luptă de mult pentru instalarea unui centru electric atât de necesar pentru desvoltarea sa. Avea planul făcut deja din a.[nul] 1914 pentru construirea şi instalarea unei uzini electrice comunale, dar realizarea acestui plan l-a zădărnicit războiul mondial.
     Încă în a.[nul] 1923 m-am frământat mult cu gândul, cum s-ar putea resolvi problema aceasta de interes vital pentru comuna Jibou, care astăzi este un emporiu de seamă al industriei şi al comerciului.
     Turbinele de pe Valea Agrijului şi puterile motrice existente sunt insuficiente ca să provadă Jiboul cu energia electrică suficientă, - iar ca să prinzi energia din căderea apei fluviului Someş din apropiere, ar reclama un capital atât de horibil, încât nu poate veni nici în combinaţie în chestia aceasta.
     Între aceste împrejurări a sosit la comuna Jibou ofertul Minelor de cărbuni din Surduc, în senzul căruia aceasta Societate minieră se declară de a fi dispusă a provedea cu lumină electrică comuna Jibou dacă în urma pertractărilor vor ajunge de acord în cauza aceasta. - Eu îndată m-am pus pe lucru şi cu multă bucurie, în scurtă vreme am terminat planul tehnic şi financiar. Toate aceste fiind terminate, nu lipsea decăt acordul cu antistia comunală. Prinzând vestea despre aceste planuri firma jibouană P. Delanoy (proprietarul fabricei de ferestreu) şi socotind acapararea acestei afaceri rentabilă pentru sine, a intrat el în negoţieri cu antistia comunală, care, în contra părerilor esperţilor a contractat cu această firmă pentru a fi provăzută cu curentul electric necesar.
     Aceasta contractare a pus în vedere clară mentalitatea firmei Delanoy pe toată linia.
     Prefectul judeţan de-atunci s-a grăbit a aproba contractul, care, cu toate actele a fost înaintat forurilor competente.
     Asta-i starea faptică de azi, dar e nădejde că contractul iscălit cu atâta grabă din partea primăriei, va fi redus la a lui valoare reală care o-a avut la naşterea sa când s-a născut mort. În cele următoare voiu trage un paralel între aceste două oferte, arătând soluţiile technice şi financiare.
     D-l Delanoy are planul să-şi schimbe locomobilul esistent dela ferestreul său cu unul mai mare, de circa 100 HP. Jiboul necesitează cel puţin 5000 bucăţi lămpi (a de 25 lumini) şi cel puţin o energie industrială de 50 HP, adeca în total are lipsă de o energie electrică efectivă de 75-80 HP ca să fungheze neconturbat şi fără întrerumpere curentul electric. Cum socoate d-l Delanoy să rezolve problema aceasta cu o putere de 100-100 HP? Aceasta-i o enigmă, cu atăt mai vârtos ca tot atunci şi pentru ferestreu are lipsă de o energie de cel mai puţin 40-50 HP. Dar abstragând dela aceasta imposibilitate tehnică, ferestreul d-lui Delanoy nu e nici odată în funcţie permanentă (n-a fost nici în trecut, nu e nici azi) deci nu poate produce cvantul de aşanumita făină de ferestreu, menit să încălzească cazanul, iar întrebuinţând cărbuni (lignite), aceasta împrejurare ingreună mult poziţia cheltuelelor.
     Instalarea, susţinerea şi amortizarea unei energii centrale cu abori, după cum a arătat şi d-l Delanoy, reclamă spese, în urma cărora preţul tarifal a luminei electrice ar fi atăt de urcat încât în loc să contribue la desvoltarea comunei, ar depărta toată lumea dela folosirea luminei.


Niciun comentariu: