Figuri de fizicieni pe bancnote

Am realizat cel de-al treilea semn de carte, micul nostru memorator legat de lecţiile de curent alternativ şi, căutând o poză cu Michael Faraday, am găsit din întâmplare o pagină unde Edward F. Redish îşi prezintă impresionanta colecţie de bancnote cu figuri de fizicieni, adunate din toate colţurile lumii:
www2.physics.umd.edu/~redish/Money/

Îi găsim aici pe Abu Nasr Al-Farabi pe hârtia cu valoarea de 1 Tenge în Kazakhstan, Kristian Birkeland (200 coroane, Norvegia), Niels Bohr (500 coroane, Danemarca), Ruggero Boscovich (25 dinari, Croaţia), Nicolaus Copernicus (1000 zloţi, Polonia), Marie and Pierre Curie (500 franci, Franţa; Marie Curie apare separat şi pe hârtia de 20.000 zloţi, Polonia), Democritus (100 drahme, Grecia), Albert Einstein (5 lire, Israel), Leonhard Euler (10 franci, Elveţia), Michael Faraday (20 lire sterline, Marea Britanie), Benjamin Franklin (1706-1790) (100 dolari, S.U.A.), Galileo Gallilei (2000 lire, Italia), Carl Frederich Gauss (10 mărci, Germania), Christian Huygens (25 guldeni, Olanda), Lord Kelvin (100 lire, Scoţia), Guglielmo Marconi, (2000 lire, Italia) Isaac Newton (1 liră sterlină, Marea Britanie), Hans Christian Ørsted (100 coroane, Danemarca), Olaf Rømer (50 coroane, Danemarca) Ernest Rutherford (100 dolari, Noua Zeelandă), Erwin Schroedinger (1000 şilingi, Austrian), Nikola Tesla (10.000.000.000 dinari, Iugoslavia, înainte de destrămarea ei), Allesandro Volta (1745-1827) (10.000 lire, Italia)

100: Unda electromagnetică

Cu ajutorul unui circuit oscilant LC, câmpul electric al sarcinilor înmagazinate într-un condensator de capacitate C generează un curent electric care traversează bobina de inductanţă L şi se transformă în câmp magnetic. La rândul său, bobina L generează prin autoinducţie un curent de sens opus, care va reîncărca C, dar cu sarcini de semne contrare. Condensatorul se descarcă din nou prin L, care generează un câmp magnetic cu polii inversaţi faţă de momentul precedent, respectiv un curent de autoinducţie care reîncarcă C cu sarcini electrice şi astfel se încheie un ciclu. Procesul de transformare a energiei câmpului electric în energia câmpului magnetic şi viceversa poate fi asemănată cu felul cum energia cinetică a unui pendul se transformă în energie potenţială şi viceversa, va să zică în ambele cazuri se generează o oscilaţie: una electromagnetică, în primul caz; o oscilaţie mecanică, în al doilea caz.

Daţi clic pe următorul link:
http://www.amanogawa.com/archive/PlaneWave/PlaneWave-2.html
şi veţi vedea un excelent progrămel Java, creat pentru a vizualiza felul cum unda electromagnetică se propagă printr-un mediu.

Ora oilor

Azi-noapte s-a trecut la ora de vară. Unii o binecuvântează, pentru că ea permite obţinerea unei economii de energie; alţii susţin că este o metodă diabolică de a stresa populaţia în fiecare toamnă şi primăvară. Ori de câte ori îi vine rândul, mie întotdeauna îmi aduce aminte de ciobanul din stâna descrisă de scriitorul Lucian Ionică în romanul „Ţarcu” (Editura Facla, Timişoara, 1989):

Radioul se deschide pe la şase treizeci. E al lui Zaharia şi numai el umblă la aparat.
„A fost ora şapte”, spune crainica.
„Ora voastră”, zice imediat păcurarul, „că a oilor e numai şase.” În fiecare dimineaţă o va corecta astfel.

Ora oilor, adică ora naturii, cea conformă ritmului circadian multimilenar.

Altminteri, schimbările surprinzătoare de oră constituie o sursă de inspiraţie pentru scriitori. Phileas Fogg, eroul lui Jules Verne din „Ocolul Pământului în 80 de zile” (Le Tour Du Monde En Quatre Vingts Jours), câştigă o zi deoarece înconjoară planeta de la apus către răsărit. În „Riga Cryptocomunistă şi lapona Şmenel” de Constantin Cozmiuc, unde sunt descrise aventurile unui „valutist” care a pus mâna pe o maşină a timpului şi a făcut avere cumpărând atunci când devizele erau la pământ şi vânzându-le când era cea mai mare cerere, poanta finală se bazează tocmai pe trecerea la ora de vară.

Primul avion de hârtie lansat din spaţiu

Yahoo News! tocmai a lansat ştirea că oamenii de ştiinţă din Japonia se pregătesc să lanseze din spaţiul cosmic primul avion de hârtie: „Scientists aim for origami space flight”. JAXA (Japan Aerospace Exploration Agency) speră că minusculul aparat va reintra în atmosferă fără probleme şi va ateriza cu succes. Prototipul a fost testat într-un tunel aerodinamic de lângă Tokio. El a rezistat cu succes la viteze de 7 Mach şi la o temperatură de până la 446 grade Fahrenheit. Singurele probleme rămân urmărirea zborului şi determinarea precisă a locului unde avionul de hârtie va atinge pământul.

Cum se prinde o particulă

Pe coperta numărului din martie 2008 al revistei „National Geographic România” scrie mare: „Latru, deci exist (Cum gândesc animalele)”, dar nu vă lăsaţi derutaţi, publicaţia cuprinde un excelent grupaj dedicat fizicii particulelor: „Particula lui Dumnezeu” de Joel Achenbach (traducere) şi „Cum se prinde o particulă” de Domnica Macri.

Primul articol prezintă sistemul Large Hadron Collider (LHC), „noul superdezintegrator atomic al Europei”. O parte dintre detectorii utilizaţi aici la Experimentul ALICE sunt asamblaţi în România, pe Platforma Măgurele, aflăm din celălalt articol, lucru surprinzător, deoarece ţara noastră este singurul membru al UE care nu face parte din CERN.

Nicolae Victor Zamfir, directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), speră ca participarea la LHC să fie şi un pas către intrarea în CERN, lucru meritat cu prisosinţă, pentru că suntem a patra ţară din lume ca număr de cercetători în fizică atomică - aproape 400.

A venit circul

Ieri după-masă, Circul Richter a avut primul spectacol. A fost o vreme destul de păcătoasă, a nins, ba chiar a viscolit, Piscuiul Ronei (Muntele lui Rákóczi) şi celelalte înălţimi sunt toate acoperite de zăpadă. Cei care vor merge la spectacolul de azi vor avea ocazia să întâlnească multe dintre lucrurile studiate în acest an la fizică, de la pendulările trapeziştilor la cutiile magice cu oglinzi despre care vom vorbi la optică. Le mulţumim tuturor artiştilor de la circ pentru că aduc, an după an, un pic de culoare în copilăria copiilor şi elevilor noştri.

Concurs de eseuri ştiinţifice

Situl Stiinta.info şi revista TerraMagazin au lansat un concurs de eseuri adresat elevilor şi studenţilor înscrişi în instituţii de învăţământ din România şi Republica Moldova.

Concurenţii vor redacta un eseu având ca temă la alegere una dintre provocările ştiinţifice majore ale secolului nostru şi îl vor trimite până pe 15 mai 2008 la adresa de e-mail concurs@stiinta.info. Mai multe informaţii la http://stiinta.info/concurs.

Premiile vor fi oferite în dublu, o dată la categoria elevi şi separat la categoria studenţi.
Premiul I constă într-un iPod nano de 2 GB oferit de Media Galaxy, magazinul cu cea mai variată gama de produse.
Premiul II constă într-un iPod shuffle de 1 GB oferit de OneStop, magazinul tău online.
Premiul III şi menţiuni: Revista TerraMagazin, partenerii la acest concurs oferă premii în abonamente, cărţi, materiale promoţionale. Domnul Ioan Grosu oferă câte un ROTOP, titirez românesc controlabil, invenţie a dumnealui. Romsir (www.energie-verde.ro) oferă un rucsac solar şi cărţi de popularizare a ştiinţei.

Rezultate excelente la olimpiada de tehnologii

Am auzit azi că elevul Ioan Nemeti din clasa a XI-a B, pregătit de domnul profesor Virgil Borz, s-a calificat pe locul I la faza judeţeană a olimpiadei de tehnologii. Îi felicităm pe amândoi pentru performanţa obţinută. Văd că oficial s-au comunicat doar programele de concurs pentru faza naţională, deci vom reveni în momentul când vom avea informaţii mai detaliate.

Încă o traducere cu bâlbe

Editura Aquila din Oradea, despre care am pomenit într-o însemnare anterioară (Bibliografie distructivă), îşi continuă seria de cărţi frumos ilustrate şi pline de greşeli de traducere cu un „Dicţionar ilustrat de fizică”. Astfel, întâlnim:
- un „corp despicat în bucăţele pentru calcularea mişcării de rotaţie”, pe româneşte: un „corp secţionat în părticele pentru determinarea mişcării de rotaţie” (pag. 11)
- „ciclu” în loc de „rotaţie” (pag. 16)
- pârghia devine „un corp rigid care este pivotat” (pag. 21)
- temperatura este măsurată prin „schimbarea rezistenţei provocată într-o bobină” :)) (pag.27)
...
- găsim un „tranzistor amplificator de tensiune” în loc de „tranzistor cu efect de câmp” (pag. 110) etc.
Cartea a fost tradusă de Ondine Fodor, lecturată de Sanda Ilieş şi Brigitta Pop, supervizată de consultantul ştiinţific Fidelia-Edita Burian.
Şi costă 34,90 lei.

Păcăleala cu diodele de sticlă

Am construit o „pagodă” din patru minicelule Al-aer şi am obţinut 3,2 V, tensiune care a aprins un LED alb şi a dat lumină circa o oră. Ca să verific tensiunea de deschidere a diodelor luminescente şi să selecţionez una roşie cu pragul cât mai coborât, am construit un montaj simplu, de verificare: o rezistenţă de limitare a curentului de 220 ohmi înseriată cu bornele de testare. În paralel cu bornele, am legat un voltmetru.


Montajul a fost alimentat la 3 V, tensiune suficientă să deschidă atât diodele cu germaniu (0,1-0,2 V), diodele cu siliciu (0,6 V), cât şi diferitele tipuri de LED-uri. Cu această ocazie am constatat că o serie de „diode de sticlă”, recuperate de pe diferite plăci, nu sunt cu germaniu, cum credeam, ci cu siliciu. Deci rămâne valabil proverbul: „meşterul iscusit măsoară de zece ori înainte de a tăia o singură dată”.

Diodele punctiforme cu germaniu au o caracteristică curent-tensiune mai puţin abruptă, de aceea ele se măsoară de obicei la un curent tipic, de obicei la 1 mA (înlocuiţi R1 = 1 kiloohm). Tipul diodei poate fi identificat după inelele colorate trecute pe catod:
http://www.ginko.de/user/franz.hamberger/infobase/charts/farbcode/farbc3.html#TOC
(navigarea e simplă şi intuitivă: pe un rând stau aliniate 10 pătrăţele de diferite culori; faceţi clic pe pătrăţelul de culoarea primului inel şi, după ce aţi ajuns într-o pagină nouă, verificaţi succesiunea de culori)